Un Salt În Întuneric?
Unul dintre cele mai abuzate versete din Scriptură este 2 Corinteni 5:7: „Căci umblăm prin credință, nu prin vedere.” Adesea, cei care „explică” afirmația apostolului Pavel prezintă faptul că credința implică ceva mai puțin decât cunoașterea – adică, ei învață că trebuie să acceptăm dovezile orbește și să facem un „salt al credinței” (credință oarbă). Mulți așa-ziși învățători și predicatori, atunci când comentează pe marginea versetului 2 Corinteni 5:7, argumentează pentru o separare a credinței de fapte. Teologul german Hans Kung a susținut această idee de credință „biblică” când a scris: „Chiar și în credință, așadar, nu există o certitudine complet lipsită de îndoială. În credință, trebuie să ne angajăm la ceva incert” (1980, p. 61). Similar cu ideile lui Kung despre credință este afirmația tele-evanghelistului Robert Schuller, care a sugerat: „Credința este un angajament față de o presupunere nedovedibilă” (1984). Dacă acești oameni au dreptate, credința este fie ceva bazat pe nicio dovadă, fie ceva compus dintr-o cantitate mică de cunoștințe și o doză mare de incertitudine, care le permite oamenilor să „se comporte ca și cum” ar ști ceva, când, de fapt, nu știu. Oare la acest tip de credință se referea Pavel când a scris a doua sa epistolă către Corinteni?
2 Corinteni 5:7 este atât amplificat, cât și clarificat de versetul 16 din același capitol: „Așa că, de acum încolo, nu mai cunoaștem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuși acum nu-L mai cunoaștem în felul acesta.” Cu alte cuvinte, în trecut, Isus fusese prezent în carne și, prin urmare, putea fi cunoscut prin vedere. Dar, în momentul în care Pavel a scris scrisorile sale către Corinteni, situația se schimbase – Hristos nu mai era pe Pământ. Astfel, apostolul Pavel și-a clarificat afirmația despre faptul că nu umblă „prin vedere” cu fraza „acum nu-L mai cunoaștem în felul astfel”. Desigur, Hristos putea fi încă cunoscut, dar nu „după carne”. Dacă Pavel ar fi scris 2 Corinteni în timp ce Hristos trăia încă pe Pământ, aceste pasaje (5:7,16) nu ar fi fost incluse niciodată printre remarcile sale. Dar, deoarece au fost scrise la un moment dat după înălțarea lui Hristos, Pavel a fost, prin urmare, obligat să facă comparația pe care a făcut-o în 2 Corinteni 5:7.
Punctul său de vedere, pur și simplu, era aceasta. A existat un moment în care credința și vederea mergeau împreună. Adică, la un moment dat în istorie, oamenii au umblat prin credință datorită vederii (cf. Ioan 4:41; 20:25-29). Cu toate acestea, în cele din urmă, urmașii lui Isus au posedat o credință în El care nu se baza pe vedere, ci mai degrabă pe lucruri precum mărturii credibile, deducție și revelație. Isus și-a indicat aprobarea față de cei a căror credință se bazează pe cunoștințe dobândite în alte moduri decât prin vedere, când i-a spus lui Toma „necredinciosul”: „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29).
Astăzi, creștinii pot avea o credință autentică fără vedere, datorită unor lucruri precum mărturii credibile de la martori oculari de încredere (cum ar fi Petru, Iacov, Ioan și Pavel) și alte mijloace de cunoaștere care nu depind neapărat de faptul de a fi văzut personal ceva direct (cf. 1 Petru 1:8-9). Cu toții credem în oameni, locuri și evenimente pe care nu le-am văzut niciodată personal, dar asta nu diminuează înștiințarea lor. Nici absența „vederii” nu slăbește credința produsă în mod obișnuit prin mărturii credibile de la oameni din trecut care au fost martori la astfel de lucruri. Cu adevărat, se poate „umbla prin credință, nu prin vedere” și totuși să se posede o credință bazată pe cunoaștere.
Un lucru este sigur: Biblia nu discută nicăieri și nici nu recunoaște legitimitatea vreunui concept precum un „salt al credinței” (credința oarbă).
REFERINȚE
Kung, Hans (1980), Does God Exist? (Există Dumnezeu?) (New York: Doubleday).
Schuller, Robert (1984), „The Hour of Prayer,” (Ora de Rugăciune) 5 februarie.
REPRODUCTION & DISCLAIMERS: We are happy to grant permission for this article to be reproduced in part or in its entirety, as long as our stipulations are observed.
